Succesiunea stadiilor prin care trece o familie de la formare pana la disolutie, cunoscute sub numele de ciclurile vietii de familie, au patternuri diferite de consum datorita variatiilor structurii si marimii veniturilor. Nasterea unui copil, plecarea acestuia din gospodarie, iesirea la pensie, nasterea unui nepot, moartea unuia dintre parteneri sunt evenimente importante in viata omului, care modifica relatiile dintre membrii familiei si solicita realocari ale resurselor gospodariei. Dupa Pete Alcock (1997), veniturile medii ale unei familii obisnuite au forma literei U intors si anume: la adultul tanar creste, la adultul de varsta medie atinge un platou, iar la varsta a treia scade. Ciclurile vietii gospodariei din punctul de vedere al veniturilor au beneficiat de studii in special din partea sociologilor care au abordat cu precadere riscul pentru intrarea in saracie in anumite stadii ale familiei. De asemenea economistii au abordat ciclurile vietii gospodariei focalizandu-se pe variatia comportamentului de consum in functie de acestea (Voicu M. www.iccv.ro).
Astfel inca din 1902, Rowntree S., studiind viata de familie a muncitorilor englezi de la inceputul secolului XX, evidentiaza trei perioade cu risc pentru saracie: copilaria, cresterea copiilor si batranetea (Rowntree, S.,1901). Schimbarea componentei familiei, cupluri fara copii, cupluri cu un copil, cupluri cu doi sau mai multi copii genereaza de asemenea modificari in economia familiei.
Evolutiile demografice postbelice de scadere a natalitatii, de amanare a fertilitatii, de crestere a divortialitatii si a sperantei de viata au impus o reclasificare si reevaluare a ciclurilor de viata. Wilkes stabileste trei tipuri de gospodarii: sub 35 de ani, peste 35 de ani, in care barbatul este pensionar si peste 35 de ani cu barbatul nepensionat, pe care le subdivide in functie de starea civila (casatorit, necasatorit, divortat) si de prezenta/absenta copiilor. Se evidentiaza ca familiile tinere tind sa cheltuiasca pentru dotari cu bunuri de folosinta indelungata. Aparitia copiilor schimba patternul de consum spre hrana imbracaminte, jucarii, intrarea la scoala a copiilor determina cheltuieli pentru educarea lui, iar odata cu cresterea lor cheltuielile incep sa fie distribuite si spre calatorii, distractii. Dupa cum se poate observa copiii determina familia la o multitudine de costuri directe, cum sunt: hrana, jucariile, imbracamintea, cele pentru ingrijirea medicala si educatia etc. Copii mai presupun pentru familie si costuri indirecte, cum ar fi cele datorate de retragerea temporara a mamei de pe piata muncii (care diminueaza veniturile) sau pentru plata unei alte persoane pentru ingrijirea copilului daca aceasta isi continua activitatea.
Persoanele de varsta a treia sunt de asemenea un grup cu risc pentru saracie ca urmare a iesirii la pensie, prin scaderea veniturilor, a cresterii cheltuielilor pentru ingrijirea sanatatii, chiar daca scad cheltuielile de alta natura. Situatia nu este omogena. Cei mai afectati sunt cei foarte batrani, pentru ca de obicei din cuplu a ramas o persoana vaduva, iar economiile s-au erodat prin inflatie. Femeile foarte batrane de asemenea sunt mai sarace decat barbatii de aceeasi varsta, pentru ca majoritatea dintre ele au avut un nivel de scolarizare mai scazut, fiind incadrate cu salarii mai mici pe piata muncii si beneficiind de pensii mai mici (George Vic., 1996).
In functie de mai multe criterii operative vom distinge in psihologia varstelor mai multe perioade, stadii de dezvoltare psihica. Reperele psiho-dinamice se exprima in conduitele intregii vieti si sunt utilizate pentru determinarea momentelor de schimbare in ciclurile vietii. De asemenea aceste repere psiho-dinamice ne permit sa descriem probabilistic si prospectiv dezvoltarea personalitatii si reactiile specifice individuale pe aceste cicluri de viata. Cum trebuintele si interesul momentan stimuleaza dezvoltarea psiho-somatica si orice activitate, putem afirma ca dinamica vietii de familie de origine (de orientare, consanguina) si a vietii familiei de procreare (proprie sau conjugala) este marcata de aceste doua aspecte.
In functiile de criteriile utilizate, cum ar fi dezvoltarea psihica, statusul biologic viata sociala si profesionala, limitele de varsta a etapelor (ciclurilor de viata) difera. Schiopu U. si Verza E. disting urmatoarele cicluri si stadii de dezvoltare psihica:
Ereditatea, mediul, educatia unei epoci dau un cadru general specific speciei umane si un cadru particular individual. De exemplu cresterea sperantei de viata, a varstei de pensionare a modificat conceptul de varsta a treia si de limita de varsta, situata in jurul a 55 de ani, la cea de peste 65 de ani; prelungirea perioadei de scolarizare cu amanarea casatoriei si a parentalitatii a dilatat limita superioara de varsta a tineretii.
Criteriul pozitiei fata de angajarea profesionala si statutul de parinte par a fi cele mai relevante pentru etapele de: tinerete (25-35 ani), varsta adulta (35-65 ani) si varsta a treia. Pentru tinerete integrarea socio-profesionala si intemeierea unei familii este cadrul trebuintelor personale si al solicitarilor sociale care determina structurarea mai profunda a 3 subidentitatii: profesionale, legate de structura familiei personale, parentale. Pentru ultimele decenii ale secolului XX si inceput de secol XXI se evidentiaza o dilatare a limitei superioare a tineretii.
1. Familia tanara.
Trairea intensa a experientelor dragostei si inceputul vietii de familie din perioada tineretii determina dezvoltarea intimitatii. Tanarul penduleaza intre intimitate, izolare si necesitatea de a se lega de noi persoane, grupuri, organizatii. Astfel se ajunge la o dezvoltare a capacitatii de partener, la o forta morala interna care permite sacrificii si compromisuri. OMS considera tineretea desfasurandu-se intre 18/20 ani si 35, varf al functionarii la parametrii superiori a organelor si sistemelor organismului.
Buna intelegere, stima si sprijinul reciproc se situeaza in opinia tinerilor pe primul loc pentru un climat familial pozitiv, iar copii sunt considerati un factor coeziv al cuplului. Ideea de casatorie determina o stare de anxietate latenta, iar casatoria solicita eforturi de integrare si adaptare cu partenerul privind: mentalitatile, gusturile, deprinderile, stilul de viata, micile manii, preocuparile, atitudinile s.a.
Un factor de predictie a casatoriilor reusite este absenta conflictelor grave si persistente cu parintii, educatorii si in interrelationarile din copilarie si adolescenta. Despartirile din primul an de casnicie reflecta incapacitatea de adaptare. Varfuri ale divorturilor se inregistreaza in primii 5-6 ani de casatorie si dupa 10-11 ani, care de fapt indica o criza a familiei. Familiile aflate in criza beneficiaza cu succes de psihoterapiile de familie cum ar fi: Psihoterapia experientiala si a unificarii centrata pe adult, copil, cuplu, familie (Mitrofan Iolanda), Consilierea si psihoterapia pastorala (Sandulache Sorin, 2006).
Pentru a-si organiza viata tanara familie are nevoie de un spatiu locativ si de resurse financiare, care pentru marea majoritate necesita angajarea de economii, de privari. Casatoria poate dezechilibra, dar poate crea si conditiile de energizare a activitatii, echilibru. Nasterea primului copil, chiar dorit, este perceputa ca o combinatie intre bucurie si soc de catre ambii parteneri. Studiile arata ca tinerele care s-au casatorit mai devreme, 19-20 de ani, considera varsta ideala de casatorie mai tarziu, ceea ce insemna existenta unui vag sentiment ca s-au grabit in propria decizie. Aceeasi stare tensional-depresiva se constata la fetele foarte tinere care au 2-3 copii pana la varsta de 25 de ani, marturisind ca se simt coplesite de sarcini si de neprevazutul permanent pe care il presupune cresterea copilului (Schiopu U., Verza E., 1997, p. 287).
De obicei femeia manifesta o dorinta mai mare pentru a avea un copil decat barbatul. Cu toate acestea atat primiparele, cat si multiparele manifesta disconfort fizic care genereaza tendinte impulsive, stari depresive, anxietate de fond. De asemenea s-a evidentiat o stare tensionala generata de teama actului nasterii, de a nu reusi sa se identifice cu rolul de mama, de a pierde afectiunea celor din jur si a sotului. In aceste circumstante rolul sotului devine unul esential, cu atat mai mult cat se remarca o reactie de distantare sexuala din parte femeii. Perceptia sarcinii, nasterii, lactatiei si a proceselor fiziologice specifice maternitatii sunt conditionate individual si social. Intre mama si copil se instaleaza o dependenta reciproca prin alaptare si comunicare. Cresterea in greutate a copilului, instaurarea comunicarii non-verbale creeaza mamei un calm fericit al maternitatii care permit mai usor, fara regret renuntarea la unele dorinte, obiceiuri si distractii ale familiei fara copii, pe care o gasim sub denumirea de cuplu.
Acum incep armonizarile si restructurarile in stilul familiei, care trebuie sa se adapteze nu numai la prezenta copilului ci si la caracteristicile personale ale acestuia. Nu toti copii mici sunt la fel, unii sunt dificili, nu mananca, plang mult, altii dimpotriva sunt veseli si nu creeaza un deranj mare. Trecerea perioadei dificile a familiei tinere, adaptarea parintilor la prezenta copilului, reconsiderarea raporturilor dintre soti sunt sprijinite de bucuria pe care ofera spectacolul cresterii copiilor, mandria statutului parental, reenergizarea fondului lor actional prin momentele de incantare pe care le ofera cresterea si dezvoltarea copilului, proiectarea unei existente personale si a unui nivel de aspiratii in viitorul copilului.
Citeste mai departe
2. Familia in perioada varstei adulte.
In perioada 35-45 de ani creste continutul subidentitatii de parinte si are loc modificarea vietii de familie ca urmare a intrarii copilului la scoala. Viata de familie devine mai echilibrata. Familia este mai calma si mai putin nelinistita in raport cu educarea copiilor pentru ca a achizitionat experienta pedagogica. Familia se poate confrunta cu decesul parintilor sau al bunicilor. Se remarca implicarea activa in viata profesionala, randament, capacitate de munca ridicate, maturitate actionala si emotionala.
In perioada 45-55 de ani se dezvolta identitatea profesionala, au loc avansari in ierarhia profesionala cu cresterea veniturilor, ceea ce permite un confort mai bun, planuri mai complexe pentru concediu. Ca urmare a relativei independente a copiilor care nu mai necesita o atentionare permanenta, se diminueaza usor identitatea de parinte. Menopauza cu substratul biologic-hormonal marcheaza cu indispozitii si anxietati femeia si, ca urmare, pot aparea tensiuni intre soti si tulburari de dinamica sexuala.
3. Familia in perioada 55-65 de ani.
Incep sa se diminueze identitatile profesionale si social-cetatenesti. Incepe procesul de denuclearizare a familiei prin casatoria copiilor. Se remarca tendinta, mai pregnanta in tarile Vest europene, ca familia de origine sa fie parasita de copii mai devreme decat momentul casatoriei, odata cu castigarea independentei materiale. Aparitia nepotilor reincarca cu intimitate in alt context identitatea maritala si parentala. Pensionarea (de obicei femeia mai intai) modifica bugetul familiei, orarul familiei, preocuparile, relatiile sociale. Viata de familie capata o relativa rutina reconfortanta manifestata de tabieturi. Datorita cresterii nivelului conditiilor de viata, a suportului medical, a programelor de crestere a culturii medicale si de preventie se evidentiaza tendinta consolidarii varstei mature tardive prelungite (55-65 de ani).
Familia este un sistem deschis prin care circula afectivitate, intimitate, dar este si un fapt de onoare sociala, asa incat familia are un stil personal care se consuma si unul spre care aspira. Familia capata un mod specific de a evalua succesele/insuccesele, are propriile reguli si de obicei un lider. Convietuirea, petrecerea timpului impreuna, bunul sau raul trai amprenteaza gesturile, reactiile familiei cu exteriorul. Pe de alta parte ceilalti au anumite expectatii de la familia respectiva, stiu in general la ce sa se astepte.
Familia mai cuprinde si alte rude biologice sau prin alianta la care trebuie sa se adapteze diferentiat in functie de cerintele acestora. Copilul se adapteaza la formele de coeziune si la regulile familie prin „metoda incercarii si erorii” si prin sprijinul parintilor. In familie se contureaza o regula esentiala pe care toti membrii incearca tacit sa o respecte: mentinerea si apararea situatiei familiale. Daca aceasta regula se incalca, familia poate intra in situatii critice pana la dezmembrare.
4. Familia dupa 65 de ani.
Varste fragile sideinvolutie, etapeledupa 65 deaniaucelemaimariproblemedeordin medical si social-economic ca urmare a pensionarii. Primulsistemdepensii a fostintrodus in Germania (1889), apoiDanemarca, NouaZeelanda, Anglia, SUA (1911), fiindconceput ca o formadeasistentasociala, primelepensiifiindplatitedoarpersoanelorpeste 70 deani, cu veniturimicisi care aumuncitregulat. Panaatuncioameniimunceaupana la finalulvietii (Schiopu U., Verza E., 1997, p. 341).
Batranetea ridica cel putin trei aspecte:
Imbatranirea difera in functie de factorii bio-climatici de la o arie geografica la alta, in functie de terenul biologic personal, de calitatea vietii intelegand prin acesta nu numai nivelul de trai, cat si comportamentele sanatoase.
Problemele cele mai pregnante ale batranetii sunt regresia biologica, psihologica, boala si saracia. Persoanele si cuplurile pensionate inregistreaza un declin al veniturilor. Statutul de bunic mentine sentimentul utilitatii si un anumit activism. Odata cu varsta creste gradul de dependenta. Majoritatea cuplurilor care au copii beneficiaza la batranete de un relativ sprijin, dar sunt si situatii in care copiii ori nu pot ori isi abandoneaza familia de proveninta. Cum speranta de viata este mai ridicata la femei (2002-2004, in Romania speranta de viata a fost de 67,74 de ani la barbati si de 75,06 la femei), vaduva este de obicei cea mai afectata (Anuarul Statistic al Romaniei 2005, INS, 2006).
Modelele interactionale de tip cooperant, competitiv si conflictual ale cuplului conjugal-parental au consecinte asupra functionalitatii si stabilitatii casatoriei.
Se remarca un cadru general, „o viata de familie” caracteristica pentru un grup social extins diferentiat pe continente, natiuni, etnii, rezultat al influentelor social-culturale, economice, ideologice si istorice. In interiorul acestor modele, cadre generale, constatam o mare varietate de stiluri particulare de viata conjugala. In timp cuplul va capata o caracteristica definitorie, un stil interactional persistent. Dar se constata ca stilul interactional marital nu este static, suferind modificari ca urmare a unor evenimente esentiale cu care se confrunta familia, din care nasterea, cresterea si educarea unuia sau a mai multi copii sau dimpotriva absenta copiilor se detaseaza ca importanta. Dinamica interactiunilor din cuplu se remarca urmarind etapele cronologice ale nucleului familial incepand de la formare.
Comportamentul sexual-afectiv, educational, deciziile in cuplu se pot structura intre parteneri pe urmatoarele trei principii:
Golu Pantelimon si Mitrofan Iolanda ajung intr-un studiu la concluzia ca etapele cronologice ale casatoriei, etapele cronologice in care a survenit divortul, tipul de cuplu: fara copii, cu un copil, cu peste doi copii, sunt variabile care coreleaza. Autorii utilizeaza „Scala de evaluare multidimensionala a stilului interactional marital” (cooperare, competitie, conflictualitate) S.E.M.S.I.M. Scala a fost conceputa intr-un sistem de cuantificare pe patru trepte, acordandu-se de la 1 punct, pentru absenta parametrului avut in vedere, pana la 4 puncte, pentru manifestarea inalt semnificativa a aceluiasi parametru. Subiectii au fost solicitati sa aprecieze frecventa, durata, intensitatea, semnificatia, motivatia, consecintele divergentelor in existenta lor conjugala (Golu P., Mitrofan I., 1985, p.177-190).
Cum influenteaza timpul interactiunea dintre parteneri
Pentru cuplurile stabile s-au evidentiat, in functie de etapa cronologica in care se afla cuplul, forme diferite ale curbelor cooperarii, competitiei si conflictualitatii dupa cum urmeaza:
Aceasta perioada este critica pentru ambii parteneri, in special, pentru femei care traiesc acut sentimentul pierderii fecunditatii si feminitatii astfel incat pot apare nepotriviri in apetitul sexual, susceptibilitate, reactivitate exagerata etc. Casatoria copiilor, aparitia nepotilor conduc uneori la tensiuni, datorita modificarii rolurilor si statutelor. Modelele sociale care prescriu normele si regleaza prin sanctiuni comportamentul de rol conjugal pot induce si ele comportamente inhibitoare la varsta a treia.
La cuplurile cu vechime de 16-20 ani de casatorie, desi unele din ele aflandu-se chiar la varste ale maturitatii 40-50 ani, se remarca o obisnuinta, o aplatizare a relatiilor afectiv-sexual care genereaza uneori tensiuni.
La barbatii aflati la varsta a treia apar fenomene compensatorii pierderilor biologice, concretizate in reactii exploziv-erotice, libido exagerat sau flotant, tentatii adulterine. Femeile intre 40-50 ani simt ca au pierdut din farmecul si prospetimea tineretii, declara ca sunt neglijate de soti, au tendinta de a exagera unele aspecte negative, devin geloase. Toate aceste manifestari isi pun amprenta asupra relatiilor dintre soti.
Pentru lotul de divortati (186 de subiecti) autorii studiului au evidentiat urmatoarele:
Absenta sau prezenta copiilor este o alta variabila care influenteaza stilul interactional marital.
Pentru cuplurile cu copii lucrarea evidentiaza urmatoarele aspecte. Aparitia copiilor accentueaza modelul competitiv si conflictual in primii 5 ani de casatorie. Conflictele apar in stabilirea unui stil unitar in educatia copilului si in redistribuirea sarcinilor administrativ-gospodaresti.
Casatoria copiilor insotita de parasirea familiei de origine, corespunzatoare perioadei de la 15-20 ani de casatorie, accentueaza de asemenea modelul competitiv si conflictual. Copii sunt mari, de obicei adolescenti sau adulti, isi asuma singuri responsabilitati, iau decizii, ceea ce diminueaza oarecum rolul parental, se accentueaza rolul de sot, ceea ce necesita o reacomodare a partenerilor.
Dupa 20 de ani de casatorie exista cazuri cand relatiile dintre soti se aplatizeaza sau se devitalizeaza, uneori aparand conduite de evaziune extraconjugala, preferandu-se grupul de prieteni sau alta femeie/barbat.
Pentru cupluri fara copii se ajunge la urmatoarele constatari. De obicei cuplul care debuteaza si persista conflictual esueaza in divort precoce. In cuplurile fara copii unde stilul interactional este cel cooperant se constata un grad de coeziune crescut. Necesitatea inconstienta de asumare a rolurilor parentale apar prin optiuni substitutive: ingrijirea unui animal, relatii apropiate cu copii altora. Dar chiar si in cazul cuplurilor coezive absenta copiilor fragilizeaza relatiile interpersonale.
Autorii articolului au conturat urmatoarele etapele cronologice, de evolutie, pentru cuplurile functionale: acomodarea, stratificarea, asimilarea, cristalizarea, aplatizarea. Pentru cuplurile disfunctionale, etapele de evolutie constatate au fost: distorsionare, diluare, disolutie a rolurilor conjugale.
★★★★★
O cunosc pe Cornelia de 12 ani și am ajuns la ea ca recomandare a unei prietene foarte bune. Ea este terapeutul cu care am lucrat atât ședințe de terapie de cuplu, cat si ședințe individuale. Din experiența personală aș putea spune ca nu mergi la psiholog până când nu simți că singur nu mai reușești să găsești răspunsurile. Cornelia este un om ferm care te ajuta să descoperi singur răspunsuri pe care le aveai, erau acolo și așteptau să fie alese. Am recomandat-o la rândul meu și o recomand cu încredere. Cornelia este un om excepțional, un psiholog în fața căruia îți poți încredința provocarea vieții și de la care vei primi suportul dorit.
L.E.P. - Specialist Marketing (46 ani)
★★★★★
Am avut șansa de a o cunoaște pe dna Dr. Cornelia Rada la un curs de psihosexologie la care a prezentat câteva tehnici de evaluare și intervenție precum și studii de caz. Am fost impresionat plăcut de multidisciplinaritatea abordării și de profesionalism. Entuziasmul, dăruirea, lucrul interactiv cu participanții au făcut să nu îmi dau seama când au trecut cele patru ore. Am învățat lucruri noi într-un mediu plăcut, relaxant, iar când am primit suportul de curs mi-am spus că o să particip și la altele.
R.A.O. - Asistent Social (35 ani)
★★★★★
Am ajuns la psihoterapie la recomandarea fiului meu care era îngrijorat din cauză că mă vedea foarte tristă și fără chef de nimic. Aici am găsit suport, înțelegere și am învățat iar să iubesc viața. Familia în care am crescut și cea pe care mi-am format-o cu soțul a fost un chin, cu scandaluri, bătăi și mai mereu cu critică. Ajunsesem să cred că nu sunt bună de nimic. Cu ajutorul temelor de acasă, tehnicilor pe care le-am învățat și practicat mi-am revenit. Doamna Dr. Rada mi-a oferit îndrumare, înțelegere și apreciere într-o atmosferă plăcută.
A.B. - Asistenta Medicală (50 de ani)
★★★★★
Fetița mea avea 5 luni când a murit tatăl meu. Soțul meu muncea în altă țară. Nu mai puteam să am grijă de fetiță așa cum îmi doream. Plângeam mereu, chiar și când o alăptam îmi curgeau lacrimile pe obrazul micuței. Am contactat doi psihoterapeuți, aceștia mi-au spus să găsesc pe cineva cu care să stea copilul cât sunt la ședință. Cum nu aveam cu cine să las fetița am renunțat. Doamna Dr. Rada a acceptat să lucreze cu mine, m-a primit cu bebelușul. A lucrat cu mine ca și cu un copil mic îndurerat până când treptat, treptat am reușit să îl las pe tata să se odihnească în pace și eu să îmi trăiesc viața cu energie.
C.D. - Educatoare (32 ani)
★★★★★
Am ajuns la Cornelia după o experiență neplăcută cu un psiholog care la prima și a doua ședință a vorbit mai mult la telefon și m-a învinovățit că sunt imatură, că de aceea nu stau în relații. În fine, aveam și o problemă serioasă de sănătate de domeniul sexualității și când am văzut pe site-ul dânsei titlul tezei de doctorat mi-am zis că merită ca să încerc. Era atât de empatică, atentă cu nevoile și suferințele mele încât atunci când mi-a luat mâna în a ei m-am speriat crezând că este ceva grav. Ulterior am aflat că am borderline, iar ea împreună cu psihiatrul m-au făcut capabilă să îmi controlez furia, instabilitatea.
P.V. - Arhitectă (35 ani)
★★★★★
După despărțirea de logodnica mea, la recomandarea unui coleg de serviciu care a beneficiat de psihoterapie, am ajuns la acest cabinet. Eram la pământ pentru că renunțasem la multe din nevoile mele pentru prietena mea, iar ea după cinci ani de relație nu mai dorea să fim împreună și s-a mutat. În zece ședințe am ajuns să văd altfel situația și după încă zece, atât de mult mi-a insuflat ideea de perseverență, încredere în mine încât m-am apucat să fac o facultate. Am prospectat și am ales-o împreună în termeni de costuri/beneficii, avantaje/dezavantaje, cu liste de puncte forte și puncte mai puțin bune. Mi-a schimbat viața, am învățat să mă prețuiesc.
D.B. - Antreprenor (25 ani)
★★★★★
Când a început pandemia eram după două fracturi care m-au dus la pierderea unui an de facultate. Când am avut tentativa de suicid părinții m-au obligat să merg la psiholog și psihiatru. Mi-au dat niște pastile pe care nu le-am luat și am făcut trei ședințe de psihoterapie. Am renunțat pentru că nu vedeam rostul. Nimic nu mă entuziasma, aproape că zăceam și aveam 6 restanțe. Mama a aflat de la o colegă de dna Rada și la insistențele ei am început psihoterapia on line. A fost special pentru că dialogurile noastre nu erau despre "să îmi bag mințile in cap" ci despre cum să fiu eu însumi, cum să simt și cum să ies din "colivie".
D.A.V. - Inginer Informatică (24 ani)
★★★★★
Datorez întâlnirea cu dna Dr. Rada unui coleg care a lucrat cu dânsa. Observasem la el niște schimbări în bine evidente. La prima ședința i-am spus că vreau să mă facă și pe mine să fiu precum actuala variantă a colegului. Tatăl meu murise în timpul pandemiei în mod cu totul neașteptat de un stop cardio-respirator și treceam printr-un divorț urât. M-a impresionat tenacitatea cu care îmi insufla încredere ori de câte ori aveam înfățișare la proces, ori de câte ori îmi venea să depun armele.
E.F. - Medic (42 ani)
★★★★★
Toată viața am fost ușor temătoare, dar după un zbor cu avionul în care am stat în aer cu turbulențe de zburau paharele din mână am capăt o anxietate la orice zbor cu avionul, orice trepidație a mașinii. Tehnica de relaxare, cu imagerie dirijată pe fond muzical m-a ajutat foarte mult. Au fost doi ani în care a abordat cu gentilețe viața mea încă de când eram copil. A devenit o relație de încredere atât de puternică încât am rugat-o să ne fie nașă de cununie. Am înțeles că trebuia să aleg să fie lângă noi ori ca terapeut, ori ca într-o relație de personală. Am preferat să nu o pierd ca terapeut.
S.N. - Profesoară (31 ani)
★★★★★
Am admirat la doamna profesor lucrul cu metaforele, poveștile terapeutice, testele proiective speciale, de care încă nu auzisem, și introducerea unor spețe din filme pe care puneam diagnostic din DSM. După ce am absolvit facultatea am apelat la dânsa pentru a învăța să-mi gestionez furia. Am rămas de din timpul pshoterapiei cu un dialog interior pașnic, echilibrat sau cu sinestezii de genul folosește cuvinte rotunde, cuvintele au vibrație, căldură sufletească.
G.H. - Psiholog (28 ani)
★★★★★
Ce poți face când îți rozi unghiile până curge sânge, când nu poți să adormi dacă draperia nu stă într-un anumit fel, când simți nevoia ca să iți aranjezi sacoul de atât de multe ori încât întârzii să duci copilul la grădiniță? Citești și afli că ai Tulburare Obsesiv Compulsivă apoi studiezi ca să înveți cum să scapi. Dacă nu reușești atunci apelezi la Rada Cornelia Cabinet Individual de Psihologie, on line sau fizic. Aici probabil o să descoperi cu umor și relaxare de unde te-ai pricopsit cu așa ceva și cum să devii funcțional.
A.S. - Cercetător Științific (30 ani)
★★★★★
Mi-am înșelat soția cu șefa de la locul de muncă. După opt luni a descoperit soția. Lucrurile au luat o întorsătură urâtă, soția m-a dat afară din casă, mi-a interzis să văd copii, mă amenința în mod agresiv verbal și fizic. În acest context am ajuns să facem terapie de cuplu. Povesteam de câteva ședințe despre traumele noastre din copilărie. La un moment dat eu am ajuns să spun despre bătăile crunte pe care le luam de la tata, fugile de acasă și ea despre viol. Cornelia a venit lângă noi și ne-a pus în brațe câte un ursuleț de pluș. Habar nu am ce s-a întâmplat atunci, dar eu și soția ne-am luat în brațe și am plâns ca doi copii. De aici am început reconstrucția familiei mele.
A.M.P. - Inginer (38 ani)
Aboneaza-te la newsletter pentru a fi la curent cu cele mai recente evenimente si informații privind serviciile oferite. Datele cu caracter personal furnizate vor fi folosite strict pentru a comunica informatii de interes!
Copyright © 2013-2024 Cornelia Rada | Politică de confidențialitate
Creat de Web2B - The B!G Picture