Terapia de cuplu și/sau terapia sexuală?

Sexul nu este cel mai important lucru într-o relatie însa o poate devitaliza sau destabiliza. Terapeutii de cuplu pot fi încurajati sa utilizeze terapia sexuala oferind informatii stiintifice, sugestii si interventii specifice cand se întalnesc cu disfunctii sexuale obisnuite. Introducerea unui model bio-psiho-social de evaluare, tratament si prevenire a disfunctiilor in cuplu înlatura relativa bariera între cele doua terapii. Este spre beneficiul cuplurilor sa primeasca permisiuni privind activitatea sexuala în cadrul terapiei de cuplu. Terapia sexuala este o subramura, subspecialitate a terapiei de cuplu.

Sustin ca si alti autori (McCarthy et. al. 2004) un model integrat prin care sa se evalueze dinamica sexuala în cadrul terapiei de cuplu. În trecut utilizam în cadrul terapiei (consilierii) de cuplu la prima si a doua sedinta un chestionar standardizat si un interviu prin care evaluam familia de origine. Ipoteza mea, bine cunoscuta de altfel, era ca problemele de cuplu pot avea drept cauza si un pattern atitudinal si comportamental preluat in familia de procreare, din familia de crestere si dezvoltare. Cercetarile de teren, practica ulterioara, mi-au aratat ca evaluand de la prima sedinta dinamica sexuala am putut ajunge mai repede la un tratament corect.

Am constatat de multe ori ca probleme ale functiei economice, functiei educative si functiei de coeziune ale familiei, au o mare legatura cu disfunctia sexual-reproductiva a acesteia. Cum numarul cazurile era destul de mic, 17 cupluri care au primit consiliere, am considerat o provocare sa lansez o cercetare aplicativa privind aceasta cauzalitate de natura sexuala privind diferite probleme de cuplu. In cadrul unui esantion de 1902 persoane, din mediul urban, distribuite egalitar pe gen si grupe de varsta, am gasit o corelatie semnificativa statistic (p < 0,01) între Scala de evaluare a coeziunii adaptabilitatii familiei (Faces III-Family Adaptability Coehesion Evaluation Scale Olson, 1986), Modelul circumplex al sistemului conjugal si a celui familial pe de o parte, si disfunctia sexual-reproductiva pe de alta. Statistica îmi arata o relatie dar nu îmi putea indica daca intai a fost „oul sau gaina”. Cu alte cuvinte tulburarile de dinamica sexuala erau cauza sau efectul unor probleme de cuplu. Cel putin in acest esantion ambele au fost adevarate. Uneori insatisfactia sexuala conducea la o scadere a comunicarii, coeziunii si flexibilitatii în cuplu. Alteori comunicarea, coeziunea si flexibilitatea in cuplu scazute conduceau la o relatie sexuala de proasta calitate. Parea un cerc vicios. Era oare important sa lamuresc care este cauza si care este efectul ? Ca si la alti terapeuti sau la alte studii, s-a dovedit ca pentru client, nu era atat de important sa aflu asta (Keim and Lappin 2002).

In unele timpuri blamat si in altele încurajat pana la excese inimaginabile, ajungem in contemporaneitate sa ne dam seama ca sexul, atunci cand aduce satisfactie, contribuie în mica masura la vitalitatea relatiei iar cand este disfunctional afecteaza relatia non-sexuala in mai mare masura. citeste mai departe

Pornind de la aceasta realitate sugerez ca si alti terapeuti, consilieri, utilizarea de la începutul terapiei in cuplu a unor întrebari deschise-inchise, menite sa invite cuplul sa-si spuna istoria sexuala (Risen 2003). De exemplu:

• cat de multumit(a) sunteti de relatia sexuala cu partenera(ul)?
• cat de multumit(a) sunteti de relatia sexuala din ultimul an?
• sunt destule cupluri care au probleme legate de orgasm, erectie, dorinta sexuala, asa ca se poate întreba: in ce perioada sexul v-a adus satisfactie si cand a fost o dezamagire?

Nicidecum nu se fac judecati de valoare in legatura cu dinamica sexuala a cuplului ci se procedeaza astfel incat cuplul sa observe disponibilitatea terapeutului sa asculte marturisirile. Doua dintre ideile terapiei traditionale de cuplu sunt ca:

1. abordarea directa a problemelor sexuale prezinta riscul de intimidare si de incalcare a granitelor cuplului;
2. se recomanda o anume ierahie in abordarea problemelor si anume: anxietatea, abuzul de alcool, depresia, violenta domestica, problemele de relatie si in ultimul rand, daca este necesar, aspectele sexuale (Leiblum 2006).

Si totusi în spatele tuturor acestora se pot afla de multe ori insatisfactii sexuale, toate fiind mobilul instalarii unor dependente de substante, cauza unor comportamente evitante, unor manifestari agresive.

Intimitatea emotionala serveste ca fundament pentru o relatie sanatoasa si o sexualitate sanatoasa. Desi intimitatea poate fi considerata „sarea si piperul” unei relatii bune, aceasta in exces poate înabusi dorinta sexuala si poate conduce la un partener de-senzualizat; ea singura face cel mult un mariaj sau o viata sexuala cu „calificativul satisfacator” ceea ce este diferit de satisfacatoare. A alege sa te multumesti cu „satisfacator” e una, iar a simti ca esti frustrat este altceva. Ce facem in aceasta ultima situatie ?

O solutie este sa ne adresam simultan problemelor cele mai acute identificate. De exemplu abordam concomitent consumul de alcool, violenta domestica si insatisfactia sexuala. O alta solutie ar fi, daca identificam o anxietate, sa evaluam initial abilitatile psihosexuale. Cand se amana sau se neglijeaza problemele sexuale, apare riscul aparitiei comportamentului evitant.

Cele mai frecvente probleme sexuale ale femeilor sunt:

• dereglari ale energiei dorintei sexuale,
• raspunsul non-orgasmic în timpul sex-ului,
• durere în timpul contactului sexual.

Cele mai frecvente probleme sexuale ale barbarilor sunt:

• ejacularea precoce,
• disfunctia erectila
• scaderea dorintei sexuale. citeste mai departe

O femeie sau barbat care tinteste sa atinga performante nerealiste ca sa-si satisfaca, cucereasca perechea nu este pe calea buna. Abundenta de carti, articole neprofesioniste care promit barbatilor erectia atat cat o doreste partenera, sunt cel putin daunatoare.

Cati barbati se gandesc serios ca dorinta lor de a avea un penis mai lung ar putea fi un prejudiciu pentru o femeie cu un vagin scurt ? Iata un aspect anatomic ce poate duce la durere in timpul actului sexual si pe cale de consecinta pot apare: anxietate, evitarea raporturilor sexuale, racirea relatiei.

Si ca sa nu favorizam genul masculin, sa amintim si despre imaginile, reclamele care promit femeilor ca utilizarea unui anumit tip de parfum, lenjerie intima, sau ca un implant de silicon prin diverse zone, le aduce barbati la discretie. Poate ca da, dar cat raman acestia in relatie ?

Cartile si articolele neprofesioniste despre sexualitate poate ca sunt mai mult de 1 din 3 daunatoare, 50-60% din aceste materiale sunt senzationale si excitante dar irelevante, si doar 15-20% ofera informatii stiintifice si clinice valoroase si ghiduri de ajutor pentru viata reala a cuplului (Boston Women’s Health Book Collective 1998). Toate acele materiale din mass media care promit raporturi sexuale bune in fiecare zi din an sau sex multiorgasmic, creeaza presiuni psihologice si asteptari nesanatoase.

Este importanta confruntarea profesionistilor traditionali, miturilor publice cu interventii sexuale bazate pe ghiduri care cuprind elemente practice fundamentate pe experienta si elemente clinice (medicale).

Modelul PLISSIT aplicat la terapia de cuplu (Annon 1974) este o apropiere conceptuala de ajutor în conectarea celor doua terapii, de cuplu si sexuala. Modelul contine 4 strategii de interventie:

• Oferireapermisiunii;
• Informatii încorporate;
• Sugestii specifice;
• Terapie sexuala intensiva (McCarthy B., Thestrup M., 2008). Fiecarei strategi ii corespund anumite tehnici, teme si exercitii.

Se apreciaza ca aproximativ jumatate din cupluri au probleme generate de disfunctii sexuale. Chiar daca sexualitatea este numai o mica parte a relatiei sot-sotie, se evidentiaza interdependenta, conditionarea reciproca dintre sexualitate si mariaj (Sandulache S., 2006, p.713). A face din sex o valoare suprema sau un pacat este la fel de daunator. La mentinerea echilibrului psihic contribuie o viata sexuala reusita cantitativ si calitativ. Pe de o parte frustrarile sexuale intense, impuse, au risc pentru dezvoltarea nevrozei, psihopatiei sau chiar psihozei. Inhibarea sexualitatii prin legi, prin norme morale, impunerea unei activitati sexuale deficitare, conduc la sentimente de frustrare sexuala, persoanele sunt mai nervoase, au depresii frecvente. citeste mai departe

Pe de alta parte un individ care nu îsi poate canaliza energiile si spre domenii utile, cu multiple contacte sexuale pe zi, pe o perioada îndelungata de timp, denota lipsa unor preocupari profunde. Persoanele religioase dispuse si pregatite sa renunte la viata sexuala si la alte comportamente, obisnuite pentru altii, îsi canalizeaza energiile în domeniul spiritual si nu se simt frustrate.

Modelul de terapie PLISSIT pe care il utilizez in consilierea cuplurilor se preteaza bine si individual. Are la baza o atitudine pozitiva privind sexualitatea oferind permisiuni. Este un model de lucru fundamentat pe un ghid de interventie tintit pe revitalizare, care nu permite ca experientele negative sa scada stima de sine, ci ofera ancore concrete, punctuale pentru a invata din acestea.

Acest model bio-psiho-social de consiliere arata ca placerea si satisfactia nu înseamna performanta perfecta ci cunoasterea resurselor sexuale ale cuplului, ceea ce presupune explorarea factorilor psihologici, fizici si relationari care pot facilita sexualitatea precum si determinarea a ceea ce inhiba sexul sanatos.

1. Annon, J., The behavioral treatment of sexual problems, Honolulu, 1974.
2. Boston Women’s Health, Book Collective, Our bodies, ourselves for the new century, New York, Simon and Schuster, 1998.
3. Keim, J., Lappin, J., Structural-strategic marital therapy, in A. Gurman & N. Jacobson (Eds.), Clinical handbook of couple therapy, 3rd ed., New York, Guilford, 2002, p. 86–117.
4. Leiblum S., Sex therapy today, in S. Leiblum (Ed.), Principles and practices of sex therapy, 4th ed., New York, Guilford, 2006, p.3-22.
5. McCarthy Barry, Thestrup M., Integrating Sex Therapy Interventions with Couple Therapy, Journal of Contemporary, Psychoterapy, Springer Netherlands, Volume 38, Nr. 3, 2008, p. 151-160.
6. Olson, D.H., Circumplex Model VII: Validation Studies and FACES III, Family Process, Nr.25, 1986, p. 337-351.
7. Sandulache Sorin, Consiliere si psihoterapie pastorala, Bucuresti, Editura Institutului Teologic Adventist, 2006.