Psihiatrul ungur Leopold Szondi (1893-1986), elev al lui S. Freud si E. Beuler, mari personalitati ale psihologiei si psihiatriei mondiale a sistematizat o disciplina bazala a psihologiei profunzimilor alaturi de Psihanaliza (S. Freud) si de Psihologia analitica (C. G. Jung) intitulata „psihologia destinului” (Deri S., 2000; Ivana D., www.leopoldszondi.ro).
Constelatia genealogica (familiala) are rol determinat in derularea vietii individului ca purtator al zestrei bio-psiho-sociale a neamului din care se trage. L. Szondi demonstreaza ca drumul in viata nu are exclusiv o destinatie de tip fatalist, ci se realizeaza prin alegerea in: iubire (institutionalizata in casatorie), prietenie (idealul social care uneste un grup, o asociatie, societate etc.), profesie (vocatia care va sta la baza unei cariere), boala (electivitatea pentru o categorie de afectiuni somatice sau psihice), moarte (un anume mod de a muri: lent, violent, brusc).
Aceste mari domenii de alegere cu valoare de destin sunt motivate atat de educatie, cat si de mostenirea sa in posibilitati de existenta si pot fi cunoscute prin analiza arborelui genealogic. Szondi propune un test bazat pe mecanismul alegerii simpatetice si un instrument „diagnosticul experimental al pulsiunilor” si ajunge la urmatoarea concluzie. Alegerea parteneriatului marital, amical, vocational, morbid si tanatic este mai putin determinata de configuratia astrelor in momentul nasterii si mai mult de structura posibilitatilor sale de relatie interumana: intima (cu sine insusi, intrapersonala), de proximitate (interpersonala) si sociala (cu grupul si cu societatea in general = constiinta sociala).
Leopold Szondi a elaborat testul proiectiv numit „test al pulsiunilor„. Initial s-a dorit probarea experimentala a „teoriei genelor pulsionale„, pe care autorul a emis-o incercand sa sintetizeze intr-o maniera originala datele existente la acea vreme din genetica, psihanaliza si psihopatologie. El sugera ca omul poseda de la nastere un echipament genetic pulsional pe care il actualizeaza in decursul vietii sale printr-o suita de alegeri existentiale care ii marcheaza si ii construiesc destinul. Aceste alegeri se refera la optiunile constiente si inconstiente privind principalele domenii ale vietii: iubire, prietenie, profesie, boala si moarte.
Asadar, destinul individului este cumva determinat de un stoc de gene ancestrale, transmise prin arborele sau genealogic prin ascendenta sa familiala. Szondi observa anumite similitudini „destinologice” pe care membrii unei aceleiasi familii le manifesta plecand de la acest echipament genetic comun, care circumscrie ceea ce el denumeste „inconstientul familial” ca de exemplu: mai multi membri ai aceleiasi familii, care sufera sau au suferit de o anumita boala mentala sau care isi aleg profesii similare cu cele ale ascendentilor lor, sau care manifesta un acelasi tip de relatie erotica sau care, pe ansamblu, sunt ghidati spre destine simetrice cu cele ale stramosilor (Dumitrascu N., 2005).
Inconstientul familial este o entitate situata intre inconstientul personal postulat de Freud si cel colectiv analizat de Jung, aflata de intr-un raport dinamic inevitabil cu celelalte doua. Inconstientul colectiv, apartine speciei umane in general se particularizeaza luand o anumita directie pe linia unui arbore genealogic. Insusi Jung, printr-o incursiune genealogica in istoria propriei sale familii descoperea in el ceva din sangele lui Goethe. Inconstientul personal este la randul lui alimentat de predispozitiile latente aflate in inconstientul familial. Freud acorda importanta factorului ereditar in etiologia nevrozelor. Psihologia destinului furnizeaza si o metoda de educatie si terapie, asa-zisa terapie destinologica sau destinterapie ca sistem de asistenta a eventualelor tulburari ale vietii de relatie, bazat pe metoda analizei patologiei pulsionale.
Contributia lui Szondi la „stiinta despre inconstient” consta in studiul sistematic al inconstientului familial (genealogic) – parte integranta a inconstientului, alaturi de cel individual (ontologic) freudian si de cel colectiv (arhetipal) jungian. Szondi arata ca sursa primara a reproducerii unor comportamente anterioare mai mult sau mai putin fixe, prestabilite, este de natura genetica. El introduce notiunea de „gena pulsionala” pe care o defineste ca fiind o particula specifica aflata in zestrea nativa a individului si alcatuita dupa principiul, deja statutar in genetica, al „alaliei multiple” cu participarea celor doi genitori in proportii diverse de homo si heterozigotism.
L. Szondi va teoretiza asa-zisa „genetica umana duala” si va ajunge la ideea unei „anancologii dialectice” (ananke [gr] = soarta, destin). Aceasta destinologie dialectica inlatura fatalismul absolut. Sunt o multitudine de posibilitati de destin care se pot manifesta in viata individului, dar acestea sunt totusi limitate, pe de o parte, prin apartenenta la un „neam”, la o familie (in sens genealogic), iar, pe de alta parte, de optiunile efective in sistemul relatiilor individului cu lumea, in particular cu „lumea oamenilor”. Szondi vorbeste de dialectica unui destin obligat, fortat, impus, in opozitie cu un destin ales. Alegerea este astfel un mecanism destinologic, dar si un limbaj al inconstientului familial, dupa cum simptomul este limbajul inconstientului individual, iar simbolul cel al inconstientului ancestral (social, arhetipal) (Ivana D., 1996; Deri S., 2000).
Analiza destinologica nu se limiteaza la investigarea analitica a refulatului conflictualitatii sexuale, a complexelor, formatiunilor reactionale, a mecanismelor defensive si simptomatogenetice descrise de S. Freud si sistematizate de Anna Freud, a transferului si contra transferului, a rezistentelor si abreactiilor cathartice – desi o presupune – ci merge mai departe, spre o constientizare a dialecticii optionale pe o axa temporala mai ampla, incluzand stramosii si descendentii printr-o confruntare cu stramosii.
In activitatea sa de medic psihiatru, Eric Berne (1910-1970) sugereaza ca fiecare om isi scrie in copilarie, sub puternica influenta a parintilor, scenariul care ii va guverna cursul general al vietii. Acest scenariu de viata contureaza cu ce fel de persoana te vei casatori, cati copii vei avea, ba chiar si genul de pat in care vei muri si cine va fi de fata atunci. El determina daca vei fi un invingator sau un invins. La unii oameni scenariul le cere sa esueze in profesie, sa traiasca in mod repetat dezamagiri in dragoste sau sa sufere invaliditati cronice. Prin metoda de analiza tranzactionala propusa de Eric Berne se pot descoperi scenariile de viata, un profil psihologic, pornindu-se de la amintiri, relatii intre membrii familiei, de la situatia de copil unic sau de la rangul nasterii uni copil. Metoda de analiza tranzactionala (AT) reuseste sa te invete cum sa modifici un scenariu nefericit construit de o copilarie care te-a marcat neplacut.
Berne E. propune un model structural al starilor eului (structura psihica) ce consta intr-un sistem coerent de ganduri, sentimente, manifestate printr-un anume pattern comportamental evident si repetitiv. Orice individ dispune de trei stari ale eului: parinte, adult si copil (Berne E., 1983).
Eul „Parinte„deriva din figurile parentale, iar atunci cand este activ persoana va reactiona in anumite imprejurari asa cum a facut unul din parintii sai. Daca acest eu, construit in copilarie ca urmare a influentelor parentale, este puternic manifest formeaza o adevarata constiinta.
Eul „Adult” este cel cu care persona apreciaza obiectiv o situatie pe baza propriilor experiente (aici si acum).
Eul „Copil”este un raspuns similar cu cel dat in copilarie (uneori infantil ).
Anomaliile de structuri psihice prin mecanismul de „excludere” si „contaminare” isi au radacina in copilarie, in relatiile cu mediul familial . De exemplu un adult respinge o atitudine, un tip de persoana, o relatie „X” pentru ca asa au fost excluse de parintii lui in copilarie. Prejudecatile sunt un exemplu de intruziune a Parintelui in Adult si a Copilului in Adult (Poelje van Sari, 1993; www.arat.ro).
Eric Berne, psihiatru si psihoterapeut, s-a pregatit initial sa devina psihanalist, insa dupa 1956 intemeiaza „analiza tranzactionala”, metoda de terapie prin care se apreciaza ca orice persoana poate abandona un scenariu infantil si dezvolta o viata afectiva adulta (Berne E., 1972, 2006).
Modelate si puternic influentate de contextul realitatii socio-culturale supraeul si identitatea, aceste doua aspecte ale psihismului uman, plasate ca formare in ontogeneza la varste diferite, copilaria pentru supraeu si adolescenta pentru identitate, au beneficiat de teorii diferite ale psihologiei, cum este psihanaliza si psihologia interpersonala si sociala.
Analiza acestor teorii diferite a permis identificarea unor elemente comune in structura constructelor de supraeu si identitate si anume: regula, norma, valoarea morala, constiinta, imitatia, identificarea si modelul ideal, toate avand doua surse de formare individuala si sociala (Adams, G. R., 1998, Anitei, M., 2000, Waterman, A. S.,1993).
Dupa Raymond B. Cattell (autorul chestionarului de personalitate „16pf” care cuprinde intrebari destinate factorului G „constientizare” sau forta supraeului) o persoana cu supraeu puternic se caracterizeaza prin: constiinciozitate, perseverenta, responsabilitate, consecventa, atenta la oameni si la mediul fizic apropiat, respectuoasa, cu capacitate de concentrare, cu rate ridicate de succes in activitati variate.
Dupa James Marcia (a dezvoltat teoria lui Erik Erikson despre identitate) o identitate matura presupune a realiza doua statusuri, identitatea dobandita si moratoriul. O persoana si-a dobandit identitatea in masura in care a depasit criza autoconstientizarii si se angajeaza personal in actiuni. Moratoriul presupune tot o implicare activa, dar fara adoptarea unei pozitii ferme este de fapt o identitate neasumata, inalta constiinta de sine, dar cu elemente inconfortabile de vulnerabilitate, expunere si anxietate (Marcia, J. E. , 1966).
Luand in considerare aceste cadre psihologice se evidentiaza de ce pentru formarea si functionarea diadei conjugale este necesara o anumita varsta care sa permita constituirea unor caracteristici menite sa scada riscul conflictual patogen in familie. Disfunctia, despartirea, divortul pot fi consecinta supraeului slab. O persoana cu supraeu slab are toleranta scazuta la frustrare, este fluctuanta, nesigura, delasatoare cu obligatiile si normele sociale.
Identitatea imatura este reprezentata de urmatoarele statusuri:
Continuturile identitatii sunt grupate pe doua axe: identitate interpersonala si identitate ideologica. Identitatea interpersonala cuprinde prietenia, cuplul, rolul sexual, recreatia. Identitatea ideologica circumscrie ocupatia, religia, politica, filosofia stilului de viata. Supraeul si identitatea sunt structuri psihice care functioneaza si evolueaza in stransa legatura cu mediul social al individului.
„Daca examinam pe fiecare adolescent in parte, observam ca personalitatea si caracterul sau sunt legate de natura experientelor sale familiale dupa o logica inexorabila fiecare copil invata sa simta si sa actioneze pe planul psihic si moral in stransa conformitate cu comportamentul pe care tatal si mama l-au oferit fata de el. In concluzie caracterul copilului este, dupa cat pare, un produs direct al modului in care l-au educat parintii. Asa cum sunt parintii pentru copil, tot asa este si copilul fata de altii” (Mitrofan I., Mitrofan N.,1991, p.77).
Inca de la nastere se evidentiaza corelatia a cinci sisteme motivationale:
Patologia relatiilor familiale poate avea la baza insatisfactia la nivelul uneia sau a mai multor din aceste trebuinte. De exemplu daca trebuintele sexuale nu sunt in armonie cu celelalte trebuinte si sunt satisfacute prin incalcarea celorlalte apar traumatisme. De exemplu abuzul sau violul sunt traumatizante psiho-sexual pentru ca se incalca cel putin doua nevoi, atasamentul si autoafirmarea.
S-a observat ca un istoric de viata familial pozitiv in copilarie, sau ca adult, concretizat in relatii favorabile, sustinatoare, au un prognostic terapeutic mai bun in cazul unor traume situationale grele, decat cei care nu au avut un sprijin in istoricul de viata. Stresul sever al unei persoane patogene din familie, poate fi contracarat de o relatie suficient de buna cu o persoana din exterior, constituindu-se astfel intr-un fel de rezistenta la stres. Este si o pare innascuta care da o rezistenta la stres cum este temperamentul.
De exemplu copii sociabili, bucurosi de contacte, se echilibreaza mai usor dupa pierderea timpurie a unui parinte pentru ca au disponibilitatea de a gasi substitute pentru relatia pierduta prin deces, divort, separatie de unul din parinti.
Traumele din copilarie nu includ numai maltratarea, abuzul sexual al acestora ci si separarea de parinti ca urmare a internarii in spital chiar si pentru diagnostice pediatrice somatice minore, restrictiile de vizita ale parintilor, constituindu-se ca un stres de separare pentru copiii mici.
Cercetarile efectuate privind stresul din perioada celui de al doilea razboi mondial si dupa el, au condus la concluzia ca mai putin afectati au fost copii care in timpul bombardamentelor aveau in adaposturi parintii langa ei, decat cei care au fost evacuati din tara, separati de parinti, desi astfel li se asigura securitatea fizica. Socul de despartire este mult mai puternic.
Traumele singulare (de tip I) sau complexe, mai lungi (de tip ii) pot sa nu intrerupa dezvoltarea copilului dar raman in memoria acestuia, iar in cazul unui stres situational analog se reia schema traumatica veche putand aparea angoasa, pierderea increderii fata de oameni, viata si viitor (Riedesser P., Gottfried F., 2007).
Abuzul sexual in copilarie prin incalcarea granitelor corporale, creeaza nu numai emotii si amintiri negative ci si o confuzie privind normele sexuale ca urmare a faptului ca el este recompensat pentru un comportament sexual inadecvat varstei. Injosirea, fortarea sa tina in secret relatia conduce copilul la instrainare, autoizolare, delincventa, consum de alcool droguri. Acesta va avea tendinta sa repete cu proprii copii abuzul.
Uneori abuzatorul sexual este exterior familiei acesta profitand de relatiile afective intrafamiliale deteriorate ale victimei.
Experienta clinica si literatura de specialitate a identificat doua tipuri de tati incestuosi „despotic” si „nevoias”(Riedesser P., Gottfried F., 2007, p.321). Tatal incestuos de tip despotic, s-ar regasi mai mult in societatile in care se mentin relatii traditionale patriarhale, caz in care tatal considera copiii proprietatea lor, sunt gelosi pe relatia de iubire sau de prietenie, mai ales ale fiicelor si folosesc atacul sexual. In aceasta situatie se naste o ambivalenta atitudinala deoarece copilul, mama, sunt pusi in situatia sa accepte relatia de abuz incestuos, ca semn al intaririi unitatii familiei.
Tipul incestuos de tata „nevoias” s-ar regasi in patura de mijloc, caz in care tatal apare ca o persoana nemultumita de casnicie si familia personala. Incestul se naste dintr-o mare iubire pentru fiica, de obicei cea mai mare ca varsta, care este investita cu rolul de a alina suferinta emotionala a tatalui slab. La ambele tipuri de tati incestuosi are loc o pervertire a rolului patern grijuliu, suportiv intr-unul de supunere si aservire a copiilor. Desi in pondere mai mica, relatia incestuoasa se intalneste si la mame care pervertesc grija materna, intr-una exagerata de grija asupra corpului copilului baiat.
Analiza de script practicata in mai multe terapii, cum este cea din Analiza Tranzactionala, a evidentiat o transmitere transgenerationala in procesul traumatic al incestului, cu relatari despre perpetuare a acestuia de peste 5 ani. La abuzul sexual in copilarie si adolescenta transmis de la tata la tata, specialisti sugereaza o rata de transfer de circa 30%, pe care insa o apreciaza ca subreprezentata ca urmare a secretizarii (Riedesser P., Gottfried F., 2007, p. 340).
De asemenea fii care au observat abuzul sexual al tatilor asupra surorilor, sau a altor rude apropiate, ca si fiicele abuzate, au tendinta sa tina ascunsa trauma sexuala. De cele mai multe ori in familiile de origine ale victimei, pe langa abuzul sexual, se constata si neglijarea emotionala si experientele de deprivare.
Sansa de nerepetare a modelul abuzului si violentei din familia de origine, in familia de apartenenta, creste la persoanele care au avut in copilarie cel putin o relatie de incredere, au facut psihoterapie cel putin un an, ceea ce le permite o distantare emotionala de experienta traumatica din copilarie. Faptul demonstreaza importanta relatiilor suportive in ruperea cercului vicios de transmitere transgenerational.
Sunt patru palierele de preventie a abuzului sexual: opinia publica, copiii, parintii si persoanele cu potential deviant si delincvent. Negarea si deprecierea sexualitatii, stilul violent de educare prezente la abuzatori, ne permit sa apreciem ca educatia sexuala, prin prezentarea aspectelor placute ale parteneriatului in sexualitatea cuplului, pot fi o masura de preventie a posibilului abuz. Ideologiile ostile sexualitatii sau care indeamna la libertinaj sexual, cresc riscul abuzului sexual intrafamilal si extrafamilial.
Terapia Sistemica, Cuplu – Copil – Familie
Ca urmare a unui curs organizat in anul 2008 de Asociatia de Consiliere si Terapie a Familiei Romania, Andreea Muraru si Cristian Petrescu, in calitate de formatori, au oferit, intr-un stil modern interactiv, cateva definiri si metode de terapie a familiei. Cu permisiunea autorilor am sa preiau catva idei din suportul de curs Terapie Sistemica Cuplu – Copil – Familie.
Una din ideile de baza ale terapiei sistemice a familiei este faptul ca la terapie sunt chemati toti membrii familiei care locuiesc impreuna sau petrec cea mai mare a timpului in familie, si nu numai o parte dintre membrii familiei, sau o persoana care a cerut sprijin. Viata clientului trebuie traita in cabinet ca acasa, ca acolo unde este problema.
Cel putin la prima sedinta va fi prezent chiar si copilul in fasa pentru ca se pot observa cantitatea si calitatea raportarii fiecarui membru al familiei fata de sugar. Chiar si o ruda mai indepartata care nu locuieste in acelasi apartament ci in aceeasi cladire si participa activ la viata de familie, va fi invitata la terapie. In cadrul procesului terapeutic terapeutii sunt atenti la cine vorbeste primul, cine cui se adreseaza, daca se cere permisiunea sa se vorbeasca si cui etc. si nu numai la continutul comunicarii.
Unele din avantajele majore ale terapiei (sistemice) de familie fata de terapia individuala sunt:
Dezavantajele terapiei de familie ar putea fi: dificultatea de a aduce la terapie pe toti membrii familiei si diminuarea focusarii pe individ. Cu toate acestea statisticile au aratat ca rata recaderilor prin terapia sistemica este mai mica.
O alta idee importanta si relativ diferita de alte terapii este ca, grupul la terapia familiei este aistoric, adica „aici si acum”, lucrandu-se pe ceea ce este bun in acel moment. Nu se cauta vinovati, cine a inceput intai disputa. Nu se cauta de exemplu, daca adulterul sotului a creat depresia sotiei, sau daca depresia sotiei a impins sotul spre infidelitate. Cum metaforic se exprimau C. Petrescu si A. Muraru, cu prilejul cursurilor de formare sus amintite: „Vremea modifica copacul, Copacul nu modifica vremea”.
In acest tip de terapie nu se lucreaza cu cauzalitatea lineara, ci cu cauzalitatea circulara, care sugereaza ca problemele sunt sustinute de o serie continua de actiuni si reactii. Aceasta inseamna ca nu este de interes intoarcerea la cauzele initiale pentru a produce rezolvarea (Fleuridas C., Nelson T.S., Rosenthal D.M., p. 113-127, 1986).
(Psiho)genograma este un instrument utilizat in consilierea si terapia sistemica cuplu – copil – familie, prin care se obtin informatii relevante despre o persoana (persoana indice), care cere sprijinul in rezolvarea unor probleme. In pihogenograma sunt trecute informatii importante despre membrii familiei cum ar fi anii: casatoriei, nasterii copiilor, pensionarii, plecarii de acasa a unor membrii de familie etc.
In construirea genogramei se utilizeaza o serie de semne standard cum ar fi patrat pentru barbat, cerc pentru femeie, cruce pentru deces, taierea relatiei cu doua linii oblice in cazul unui divort, un triunghi cu punct negru in interior pentru avort spontan si altele, sau alte simboluri pentru diverse situatii cum ar fi: frati gemeni, gemeni identici, moartea fatului la nastere etc.
Prin anumite simboluri conventionale in psihogenograma pot fi reprezentate bine modelele de interactionare familiale cum ar fi relatii: foarte apropiate, conflictuale, distantate, apropiate si conflictuale, de control, de gelozie, de manipulare, violente si instrainarea sau ruperea relatiei. De asemenea in genograma se pot consemna anumite situatii evenimente cu potential patogen asupra individului sau cuplului cum ar fi: abuz fizic, incest, viol, abuz de alcool, droguri.
Se pot utiliza si culori, de obicei cea rosie indicand aspecte negative, problematice.
O persoana vine in familia de procreatie cu anumite modele de relationare, de comportament, modele atitudinale si valori care provin la un prim nivel din familia de provenienta. Genograma evidentiaza subsistemele, adica acele unitati mici din cadrul familiei, determinate de generatie, sex sau functionare.
De asemenea, prin psihogenograma se pot sugestiv contura triunghiuri, adica sistemul format din trei persoane, cea mai mica unitate stabila de relatii umane.
Prin construirea genogramei unui cuplu se pun foarte bine in evidenta celelalte niveluri de la care provin aceste patternuri, nivelul bunicilor, strabunicilor si asa mai departe, pana unde memoria individului poate oferii informatii. Se pot descoperii cauze ale unor divergente de opinii. Cum ceea ce este semnificativ pentru persoana se supune uitarii cel mai greu, putem afirma ca ceea ce si-a reamintit despre stramosi, cand i s-au pus intrebari la construirea psihogenogramei, chiar a fost relevant in formarea sa. In acelasi mod putem afirma despre barbatul si femeia dintr-un cuplu.
Psihogenograma este conceputa ca o mapa orientativa a familiei astfel incat terapeutul va introduce, daca va considera relevant pentru procesul terapeutic, o istorie medicala cu bolile cronice sau problemele majore de sanatate ale familiei utilizand prescurtarile standard utilizate in medicina cum ar fi: RCUH pentru recto-colita ulcero-hemoragica, HTA pentru hipertensiune arteriala, DZ pentru diabet zaharat etc.
★★★★★
O cunosc pe Cornelia de 12 ani și am ajuns la ea ca recomandare a unei prietene foarte bune. Ea este terapeutul cu care am lucrat atât ședințe de terapie de cuplu, cat si ședințe individuale. Din experiența personală aș putea spune ca nu mergi la psiholog până când nu simți că singur nu mai reușești să găsești răspunsurile. Cornelia este un om ferm care te ajuta să descoperi singur răspunsuri pe care le aveai, erau acolo și așteptau să fie alese. Am recomandat-o la rândul meu și o recomand cu încredere. Cornelia este un om excepțional, un psiholog în fața căruia îți poți încredința provocarea vieții și de la care vei primi suportul dorit.
L.E.P. - Specialist Marketing (46 ani)
★★★★★
Am avut șansa de a o cunoaște pe dna Dr. Cornelia Rada la un curs de psihosexologie la care a prezentat câteva tehnici de evaluare și intervenție precum și studii de caz. Am fost impresionat plăcut de multidisciplinaritatea abordării și de profesionalism. Entuziasmul, dăruirea, lucrul interactiv cu participanții au făcut să nu îmi dau seama când au trecut cele patru ore. Am învățat lucruri noi într-un mediu plăcut, relaxant, iar când am primit suportul de curs mi-am spus că o să particip și la altele.
R.A.O. - Asistent Social (35 ani)
★★★★★
Am ajuns la psihoterapie la recomandarea fiului meu care era îngrijorat din cauză că mă vedea foarte tristă și fără chef de nimic. Aici am găsit suport, înțelegere și am învățat iar să iubesc viața. Familia în care am crescut și cea pe care mi-am format-o cu soțul a fost un chin, cu scandaluri, bătăi și mai mereu cu critică. Ajunsesem să cred că nu sunt bună de nimic. Cu ajutorul temelor de acasă, tehnicilor pe care le-am învățat și practicat mi-am revenit. Doamna Dr. Rada mi-a oferit îndrumare, înțelegere și apreciere într-o atmosferă plăcută.
A.B. - Asistenta Medicală (50 de ani)
★★★★★
Fetița mea avea 5 luni când a murit tatăl meu. Soțul meu muncea în altă țară. Nu mai puteam să am grijă de fetiță așa cum îmi doream. Plângeam mereu, chiar și când o alăptam îmi curgeau lacrimile pe obrazul micuței. Am contactat doi psihoterapeuți, aceștia mi-au spus să găsesc pe cineva cu care să stea copilul cât sunt la ședință. Cum nu aveam cu cine să las fetița am renunțat. Doamna Dr. Rada a acceptat să lucreze cu mine, m-a primit cu bebelușul. A lucrat cu mine ca și cu un copil mic îndurerat până când treptat, treptat am reușit să îl las pe tata să se odihnească în pace și eu să îmi trăiesc viața cu energie.
C.D. - Educatoare (32 ani)
★★★★★
Am ajuns la Cornelia după o experiență neplăcută cu un psiholog care la prima și a doua ședință a vorbit mai mult la telefon și m-a învinovățit că sunt imatură, că de aceea nu stau în relații. În fine, aveam și o problemă serioasă de sănătate de domeniul sexualității și când am văzut pe site-ul dânsei titlul tezei de doctorat mi-am zis că merită ca să încerc. Era atât de empatică, atentă cu nevoile și suferințele mele încât atunci când mi-a luat mâna în a ei m-am speriat crezând că este ceva grav. Ulterior am aflat că am borderline, iar ea împreună cu psihiatrul m-au făcut capabilă să îmi controlez furia, instabilitatea.
P.V. - Arhitectă (35 ani)
★★★★★
După despărțirea de logodnica mea, la recomandarea unui coleg de serviciu care a beneficiat de psihoterapie, am ajuns la acest cabinet. Eram la pământ pentru că renunțasem la multe din nevoile mele pentru prietena mea, iar ea după cinci ani de relație nu mai dorea să fim împreună și s-a mutat. În zece ședințe am ajuns să văd altfel situația și după încă zece, atât de mult mi-a insuflat ideea de perseverență, încredere în mine încât m-am apucat să fac o facultate. Am prospectat și am ales-o împreună în termeni de costuri/beneficii, avantaje/dezavantaje, cu liste de puncte forte și puncte mai puțin bune. Mi-a schimbat viața, am învățat să mă prețuiesc.
D.B. - Antreprenor (25 ani)
★★★★★
Când a început pandemia eram după două fracturi care m-au dus la pierderea unui an de facultate. Când am avut tentativa de suicid părinții m-au obligat să merg la psiholog și psihiatru. Mi-au dat niște pastile pe care nu le-am luat și am făcut trei ședințe de psihoterapie. Am renunțat pentru că nu vedeam rostul. Nimic nu mă entuziasma, aproape că zăceam și aveam 6 restanțe. Mama a aflat de la o colegă de dna Rada și la insistențele ei am început psihoterapia on line. A fost special pentru că dialogurile noastre nu erau despre "să îmi bag mințile in cap" ci despre cum să fiu eu însumi, cum să simt și cum să ies din "colivie".
D.A.V. - Inginer Informatică (24 ani)
★★★★★
Datorez întâlnirea cu dna Dr. Rada unui coleg care a lucrat cu dânsa. Observasem la el niște schimbări în bine evidente. La prima ședința i-am spus că vreau să mă facă și pe mine să fiu precum actuala variantă a colegului. Tatăl meu murise în timpul pandemiei în mod cu totul neașteptat de un stop cardio-respirator și treceam printr-un divorț urât. M-a impresionat tenacitatea cu care îmi insufla încredere ori de câte ori aveam înfățișare la proces, ori de câte ori îmi venea să depun armele.
E.F. - Medic (42 ani)
★★★★★
Toată viața am fost ușor temătoare, dar după un zbor cu avionul în care am stat în aer cu turbulențe de zburau paharele din mână am capăt o anxietate la orice zbor cu avionul, orice trepidație a mașinii. Tehnica de relaxare, cu imagerie dirijată pe fond muzical m-a ajutat foarte mult. Au fost doi ani în care a abordat cu gentilețe viața mea încă de când eram copil. A devenit o relație de încredere atât de puternică încât am rugat-o să ne fie nașă de cununie. Am înțeles că trebuia să aleg să fie lângă noi ori ca terapeut, ori ca într-o relație de personală. Am preferat să nu o pierd ca terapeut.
S.N. - Profesoară (31 ani)
★★★★★
Am admirat la doamna profesor lucrul cu metaforele, poveștile terapeutice, testele proiective speciale, de care încă nu auzisem, și introducerea unor spețe din filme pe care puneam diagnostic din DSM. După ce am absolvit facultatea am apelat la dânsa pentru a învăța să-mi gestionez furia. Am rămas de din timpul pshoterapiei cu un dialog interior pașnic, echilibrat sau cu sinestezii de genul folosește cuvinte rotunde, cuvintele au vibrație, căldură sufletească.
G.H. - Psiholog (28 ani)
★★★★★
Ce poți face când îți rozi unghiile până curge sânge, când nu poți să adormi dacă draperia nu stă într-un anumit fel, când simți nevoia ca să iți aranjezi sacoul de atât de multe ori încât întârzii să duci copilul la grădiniță? Citești și afli că ai Tulburare Obsesiv Compulsivă apoi studiezi ca să înveți cum să scapi. Dacă nu reușești atunci apelezi la Rada Cornelia Cabinet Individual de Psihologie, on line sau fizic. Aici probabil o să descoperi cu umor și relaxare de unde te-ai pricopsit cu așa ceva și cum să devii funcțional.
A.S. - Cercetător Științific (30 ani)
★★★★★
Mi-am înșelat soția cu șefa de la locul de muncă. După opt luni a descoperit soția. Lucrurile au luat o întorsătură urâtă, soția m-a dat afară din casă, mi-a interzis să văd copii, mă amenința în mod agresiv verbal și fizic. În acest context am ajuns să facem terapie de cuplu. Povesteam de câteva ședințe despre traumele noastre din copilărie. La un moment dat eu am ajuns să spun despre bătăile crunte pe care le luam de la tata, fugile de acasă și ea despre viol. Cornelia a venit lângă noi și ne-a pus în brațe câte un ursuleț de pluș. Habar nu am ce s-a întâmplat atunci, dar eu și soția ne-am luat în brațe și am plâns ca doi copii. De aici am început reconstrucția familiei mele.
A.M.P. - Inginer (38 ani)
Aboneaza-te la newsletter pentru a fi la curent cu cele mai recente evenimente si informații privind serviciile oferite. Datele cu caracter personal furnizate vor fi folosite strict pentru a comunica informatii de interes!
Copyright © 2013-2024 Cornelia Rada | Politică de confidențialitate
Creat de Web2B - The B!G Picture
