Provocări ale familiei contemporane. Perspective psiho-socio-medicale

La sfârşitul deceniului 7 al secolului XX, mutaţia valorică provocată de revoluţia individualistă a determinat reinventarea valorilor şi normelor sociale în spiritul „eticii nedureroase a noilor timpuri democratice” (cum formulează Gilles Lipovetsky). În mod implicit, familia, ca instituţie elementară de morală tradiţională, a cunoscut, la rândul său, un proces de reconstruire, iniţiat prin liberalizarea vieţii familiale, simplificarea procedurilor de divorţ, legalizarea majoratului la 18 ani şi a avortului. Procesul este încă în desfăşurare, familia definind astăzi forme de menaj alternative, structuri inedite de rol, acceptând dispariţia aproape totală a ierarhiei, a autorităţii asociate ierarhiei şi a datoriei derivată din morala familială. Se poate spune că familia este abordată astăzi mai curând ca un proces decât ca o instituţie, ca fluiditate decât ca structură. În asemenea context, lămuririle asupra fenomenelor asociate acestei redefiniri sunt neapărat necesare. De aici şi interesul mare, deopotrivă public şi ştiinţific, asupra tematicii familiei. Într-o relativă abundenţă a articolelor, cărţilor şi manifestărilor ştiinţifice concentrate pe această problematică şi în prezenţa unui public preocupat în mod cert de problemele concrete ale vieţii de familie, volumul de faţă îşi face loc prin câteva atuuri incontestabile.

În primul rând, tratează, în mod realist, modalitatea de manifestare funcţională/disfuncţională a familiei şi nu problemele structurale ale acesteia, a căror fluiditate face aproape inconsistentă orice încercare de studiu sistematic. Aplecarea cu realism asupra funcţionării familiei, ca organism ce are încă o autonomie relativă faţă de mediul social global, garantează validitatea demersului ştiinţific.

În al doilea rând, fiind un volum colectiv, adună la un loc doisprezece studii şi nouăsprezece autori. Numărul mare de contribuţii este premisa unui proiect de sinteză a temelor de cercetare actuală asupra familiei şi, totodată, recomandă cartea drept o meritorie expertiză, elaborată dintr-o pluralitate de puncte de vedere, asupra unor aspecte ale vieţii de familie.

În al treilea rând, nu este o carte subordonată unui singur domeniu ştiinţific ori, cu atât mai puţin, unei singure paradigme. Multidisciplinaritatea este garantată de abordările medicale, antropologice, psihologice, sociologice, etnografice sau filosofice. Temele studiate sunt înscrise fie paradigmei evoluţiei instituţiilor sociale, subliniind superioritatea formelor actuale de organizare a familiei, fie viziunii degenerative, care accentuează anomizarea structurilor familiale actuale odată cu îndepărtarea lor de formele tradiţionale, fie, în sfârşit, unei abordări care nu valorizează diferit tradiţia şi modernitatea, integrându-le unui orizont inteligibil în primul rând prin ordonarea diversităţii cazuistice.

În al patrulea, dar nu în ultimul rând, cartea de faţă reuneşte cercetări proprii ale autorilor, contribuţii originale cu valoarea ştiinţifică incontestabilă. Materialele selectate de coordonatoarele volumului – Cornelia Rada şi Corina Bistriceanu Pantelimon – sunt bine structurate din punctul de vedere al informaţiilor, adunate fie prin proiecte de cercetare ale autorilor, fie prin prelucrarea inovatoare a bazelor de date deja existente şi a bibliografiei de specialitate, atât clasică, cât şi de ultimă actualitate.

Temele dezbătute în volum sunt formulate pe baza abordării critice a funcţiilor familiei contemporane. Complexitatea acestei instituţii este susţinută de numeroasele ei funcţii, căci ea nu are numai un rol în sexualitate şi reproducere (menţinerea speciei), dar şi în atingerea unei bune calităţi a vieţii membrilor ei prin funcţiile de socializare, economicogospodăreşti, educativ-culturale, igienico-medicale, religioase şi culturale, aspecte care se desprind din lectura cărţii de faţă.

Funcţia de reproducere şi cea de socializare sau educare a copiilor este tratată în cadrul capitolelor despre dezvoltarea psihică şi afectivă a copilului (Matei R.), despre îngrijirea copiilor cu dizabilităţi senzoriale (Baciu A.), despre relaţiile şi structurile de rol asumate de către părinţi şi copii (Rada C., Manu B.). Examinarea familiei ca generator de sănătate şi echilibru pentru generaţia tânără este operată şi în capitolele care discută influenţa pe care relaţiile cu părinţii o au asupra implicării romantice sau opţiunii pentru singurătate ale adolescenţilor (Faludi C., Csaba L.D.). Funcţia de securitate fizică şi emoţională şi deficitul îndeplinirii acesteia de către familie este reprezentată prin cercetări şi date concrete despre sprijinul familial necesar pentru îngrijirea bolilor profesionale (Ferdohleb A.), despre preocuparea adolescenţilor pentru controlarea greutăţii şi abaterile pe care le fac de la o alimentaţie sănătoasă (Hodorcă R.M., Albu A.) şi despre importanţa pe care o are, în nutriţia sănătoasă, respectarea obiceiurilor culturii familiale, cum ar fi simplul fapt al meselor familiale comune (Zugravu C.-A.).

Abordările empirice sunt dublate de o serie de studii cu valoare teoretică care abordează sintetic tema funcţionalităţii familiei moderne. Acestea se repartizează pe o scală a opţiunilor valorice ale autorilor, dar, în mod sigur, şi ale publicului, care se desfăşoară de la polul tradiţional, al familiei ca grup de rudenie ce poate acoperi epoci şi spaţii largi, aşa cum este ilustrat în capitolele despre ereditate şi moştenirea spirituală (Popescu G., Peltea B.), sau despre căsătoria în mediul ţărănesc (Burghele C.), până la polul familiei moderne, unde modelele tradiţionale sunt deformate sau reformate (Pîrlog M.C., Cotocel C., Turcu R., Chiriţă A.), unde funcţiile familiale sunt redefinite (Popescu M.I., Sava N.I.). Există în lucrare şi interpretări sintetizatoare care plasează familia, funcţiile ş categoriile ei în perspectivă istorică şi culturală, discutând modificările unor concepte fundamentale în funcţionarea familiei, precum cele de masculinitate şi feminitate (Peltea Archip B.).

Perspectiva deschisă în această carte asupra familiei contemporane, deşi este, prin definiţie, graţie caracterului ei înalt ştiinţific, neutră valoric, este cu atât mai valoroasă: în ciuda diversităţii contribuţiilor sau poate tocmai graţie onestităţii presupuse de reunirea, cu mult curaj din partea coordonatoarelor, a unor puncte de vedere independente unele de altele, lucrarea converge către concluzia că familia este încă, în contemporaneitate, o instituţie necesară. Mai mult decât atât, există necesităţi atât ale indivizilor, cât şi ale societăţilor ori ale umanităţii la care nu poate răspunde nicio altă instituţie în afara familiei. În pofida creşterii specializării şi a nivelului de cunoaştere ştiinţifică, instituţiile extrafamiliale de asistare medicală, psihologică, socială, educaţională, juridică etc. nu pot susţine formarea completă, integrată a individului, în modul în care se realizează acestea în cadrul familiei. Faţă de familia tradiţională, care era, pentru membrii săi, atât unitate de reproducere biologică şi cadru afectiv, cât şi companie de asigurare, şcoală, bancă de economii, organizaţie de caritate, spital, fond de investiţii, pe scurt, o încorporare a tuturor agenţiilor care asistă astăzi indivizii în scopul asigurării prezentului şi a bunăstării lor viitoare, familia contemporană nu are multe atuuri. Diagnosticul este poate neplăcut, dar este punctul de plecare către rezolvări posibile. Recomand, de aceea, această carte scrisă şi întocmită cu responsabilitate deopotrivă ştiinţifică şi morală atât specialiştilor şi publicului larg, cât şi celor care pot influenţa politicile publice şi strategiile sociale din societatea noastră.

Prof. univ. dr. Constantin Bălăceanu Stolnici

Membru de onoare al Academiei Române

8 martie 2015